Parajumpers sale Parajumpers sale http://www.unifem.ch canada goose sale http://www.canadagooseoutlets.be

Finis Mundi

Artist: Tara (von Neudorf)

Curator: Diana Dochia

04.10.2007 – 04.11.2007

Vernisaj: 04.10.2007, ora 19:30

Baronul şi Artistul

“Harta este deschisă şi poate fi conectibilă în toate dimensiunile sale, este detaşabilă, reversibilă, susceptibilă la modificări constante. Ea poate fi întoarsă cu susul în jos, de pe o parte pe alta, adaptabilă oricăror feluri de permutări; ea poate fi concepută ca o operă de artă, construită ca o acţiune politică sau ca o meditaţie.”

Gilles Deleuze, Felix Guattari

Care ar putea fi oare legătura între rafinatul om de cultură, distinsul politician Samuel von Brukenthal şi artistul contemporan, Tara, ce se autosemnează von Neudorf ?! La prima vedere nici una, şi poate totuşi… Brukenthal gândeşte un sistem, încearcă să construiască şi să impună un nou mod de a trai şi de a gândi, un nou fel de a privi şi de a te raporta la lumea, în care trăieşti şi care te înconjoară. Brukenthal deschide un drum, previzionează un parcurs, construieşte o colecţie impresionantă de opere de artă, cartografie, bibliofilie, pe care le oferă publicului. Brukenthal constituie în secolul al XVIII-lea un sistem muzeal incipient, ale cărui evoluţii pot fi întrevăzute în politica culturală a spaţiului anglo-saxon contemporan. Dacă Brukenthal instituie sistemul, Tara este cel care îl contestă. Ca artist Tara se simte obligat să ia atitudine faţă de sistem, să se implice în cadrul demersului său artistic şi să fie preocupat de societatea în care trăieşte. Dacă Brukenthal se zbate între tradiţie şi modernitate, Tara încearcă să înţeleagă tradiţia, să conceapă modernitatea şi să trăiască în contemporaneitate. Brukenthal iubea arta, cărţile, hărţile, era la curent cu tot ce se întâmpla în epoca luminilor. Tara pătrunde în Palatul lui Brukenthal din Sibiu şi iscodeşte reşedinţa baronului de la Avrig, unde continuă să deseneze harţi vechi şi noi. Harta devine, astfel, un instrument şi un mijloc de a pătrunde în inima evenimentelor de atunci şi de acum. Harta este un element manipulativ, în cadrul mişcărilor profunde, care au avut loc în decursul anilor ce au condus la modificarea denumirilor, a opiniilor, culturilor, atitudinilor politice, a modului de viaţă. O hartă descrie adesea o problemă, ce poate fi explicitată prin evenimentele care au precedat-o şi determinat-o, este o referinţă la istoria ce s-a impus. Pe de altă parte, istoria este scrisă în pământ, şi nu numai istoria politică, ci şi cea instituţională, religioasă, a creaţiei artistice, a conflictelor şi a relaţiilor economice.

McLuhan afirma la un moment dat că “Lumea a devenit un sat” (“Le monde est devenu un village”), odată cu noile media şi cu apariţia audiovizualului, lumea avea să cunoască o informatizare accentuată care va conduce la o mondializare şi mai accentuată. Dar, ce te faci când, în toată această informatizare, un artist găseşte într-o şcoală, dintr-un sat transilvănean uitat de lume, o serie de hărţi, într-o stare precară. Aşa s-a născut Finis Mundi. Arthur Danto avea să afirme: “Prin propria sa dezvoltare internă, arta atinge o fază în care contribuie la dezvoltarea internă a gândirii umane, care caută să ajungă la o înţelegere a propriei sale esenţe istorice… Arta a provocat o transformare a gândirii” 2. Artistul contemporan însă s-a detaşat de această latură ideologică, el propunând o imagine fără a impune o ideologie. Odată cu arta contemporană, cunoaşterea şi gândirea pătrund în artă, aşa cum aveau să pătrundă şi socialul şi politicul, după Jean-Jacques Gleizal. Edgard Wind în “Art et anarchie” consideră că arta are puterea dacă nu să distrugă statul, cel puţin să-l contrazică. Gilles Deleuze consideră că “a crea înseamnă a fi liber”.

Harta devine, în cadrul procesului artistic, un mod de a resuscita evenimente din trecut, dar şi o modalitate de a descrie stări actuale. Suprapunerea desenului peste suprafaţa existentă a hărţii sintetizează adesea ideea pe care Tara o percepe despre teritoriul supus discuţiei. Harta devine o bază de discuţie, un element la care se raportează, contextualizând şi decontextualizând adesea un fapt în sine. Harta devine un instrument, o înşiruire de evenimente, un fundal şi totodată un link către un destin, o situaţie, o poveste, o istorie. Tara ajunge să individualizeze prin tot ceea ce face. Tara simte şi trăieşte tot ceea ce desenează, proiectele lui artistice devin adesea drame personale, greu de sintetizat şi greu de perceput la prima vedere. Tara trăieşte într-o lume a lui, vede monstruos şi simte visceral. Eroii lui sunt adesea şi eroii noştri, doar că Tara pătrunde în adâncuri, scrutează, este atent, încearcă de cele mai multe ori să înţeleagă. Tara se joaca cu Pământul, cu istoria, cu noi, cu tine, cu mine.

Curator: Diana Dochia

Comunica de presa – Finis Mundi, Tara