Apocalyptic for Everybody

Artist: Tara (von Neudorf)

Curator: Diana Dochia

17.01.2006 – 17.02.2006

Vernisaj: 17.01.2006, ora 19:00

PICTURA ÎN EPOCA TERORISMULUI
sau un fel de text despre TARA

T.E. Lawrence cu o aluzie la lordul Lawrence al Arabiei: Toţi oamenii visează: dar nu la fel. Cei care visează noaptea în ascunzişul prăfuit al minţii se trezesc gândind că totul a fost frivolitate: dar cei ce visează cu ochii deschişi sunt oameni periculoşi, pentru că ei işi pot trăi visele, făcându-le astfel posibile.

Agresiv ajutate de tensiune şi ipocrizie, temele pentru pictura radicală de astăzi pot fi foarte uşor agresiunile militare fasciste, expansionismul colonialist armat, crimele, persecuţiile, asasinatele, distrugerile, devastările de orice tip şi de orice fel.

Totalitarismul secular şi totalitarismul religios, fiecare, singur cu puterea, au impus împreună proiecte ale aroganţei şi obsesiei. şi au deschis teoriile jocului terorist. O lume sufocantă, cumplită… un drum, un adevăr, un lider.

O lume în care cuvinte ca ‘wall’ şi ‘web’ produc anxietate publică, o lume în care unii fac rachete spaţiale, iar alţii se ascund în peşteri, o astfel de lume aduce ‘sentinţe de film’: lumea care are ziduri trebuie păzită de oameni care au arme…şi pictorii văd astăzi multe filme…

Cine este Nixon, anticomunistul care a făcut pace cu China comunistă, cine este Sharon, cine este Arafat, sunt Colin Powell şi Tony Blair democraţi de facto, sunt întrebări care îşi pierd uşor conţinutul…

Singura linie morală împotriva intoleranţei şi pentru justiţia absolută este grila… ce este America, ce a făcut America…

Ultimul episod al oboselii prin implicare face ca pictura să nu mai fie doar culoare pe pânză. Pictura devine o imagine, un obiect, o ideologie. Pictura scăpată de sub control estetic recurge la un limbaj absolut critic pentru aroganţă, pentru falsa naivitate, pentru trivialităţile brute, pentru clişeele noii subiectivităţi.

Implicat politic în imagine, agresiv, curios, senzitiv, fără responsabilitate / în sensul că nu-şi ia responsabilitatea motivului sau a ideologiei / TARA reacţionează. Iar reacţia a fost întotdeauna o modalitate de a interesa şi de a fi interesat. Democraţie şi fantezie ‘instant’.

Prin gesturi ‘non-artistice’, radicale şi de underground, TARA a implementat sistematic o campanie de eclectism şi iregularităţi stilistice, reuşind de fiecare dată sa distrugă consensul. Produce astfel uşor un tip de ‘bad art’ asociată curajului artistic şi un tip de ironie, care face irelevant orice program conceptual, sofisticat şi calculat. Felul cum îşi ortografiază numele şi textele din aproape orice lucrare indică nu numai tipul de emoţie care urmează să fie evocată, ci şi tipul de poziţionare care urmează să aibă loc. Model periculos pentru realitatea pe care nu o vedem şi nu o putem descrie.

Bizară, pentru acest ‘ugly’ realism a lui TARA, este un anume tip de emoţie care reţine şi exorcizează, un anume tip de emoţie asociată mereu portretelor de femei, portretelor unor femei. Femeile sunt singurele care au puterea şi puritatea şi abilitatea să se opună violentului vacarm politic, harababurii ideologice, extremismului inerent şi infinit. Aceasta inserţie care obscurizează ‘codul roşu’ nu este o slăbiciune a lui TARA, ci este o slăbiciune a sistemului.

Numai contează dacă subiectul este construit din abstracţiuni ideologice ori din aparenţe abstracte. TARA pare neinteresat de lumea aparenţelor şi de lumea care substituie aparenţele în lumea ideilor. TARA pare preocupat de cum arată lucrurile în realitate, pare preocupat de cum aceste lucruri pot exprima idei.

şi arta lui nu poate să facă altceva decât să urmeze acelaşi curs în relaţie cu legile artei.

Liviana Dan, critic de artă

Comunicat de presa-Apocalyptic for Everybody Tara