Do not dispose after use
Artist: Ioana Iacob
07.03.2012 – 07.04.2012
Vernisaj: 07.03.2012, ora 19:30
Ioana Iacob este fascinată de obiectele aparent insignifiante ale cotidianului. Orice lucru, de o banalitate covârşitoare pentru ochiul comun, devine pentru artistă subiect de investigaţie vizuală. Nu este, însă, vorba de o simplă investigare a formei obiectului, ci, mai degrabă, de una formal-contextuală. Percepţia artistică nu se limitează la a înregistra contururile şi suprafeţele lucrurilor. Ea surprinde atmosfera în care ni se prezintă obiectele, modul în care acestea se construiesc în relaţie unele cu altele şi în relaţie cu spaţiul cotidian.
Obiectele din picturile şi colajele Ioanei se agregă sau se individualizează, se insinuează sau se impun făţiş, se multiplică sau se singularizează prin neverosimilul proximităţii. Designul obiectelor, adică felul în care ele ni se prezintă, este, cu siguranţă, elementul declanşator al selecţiei artistei. Dar niciodată această prezenţă nu se poate constitui în mod izolat. Un iPod, un ruj de buze, o ceaşcă de cafea, un cuţit sau o lampă sunt prezente, fiecare în parte, în măsura în care îşi creează vecinătăţi plauzibile cu alte obiecte ale cotidianului.
Teribil de provocatoare în lucrurile Ioanei este referinţa erotică asociată obiectelor – provocatoare tocmai prin discreţie, prin sugestie subtilă. Erotismul făţiş, chiar pornografic din picturile mai vechi ale artistei este înlocuit acum de referinţe camuflate: rujurile cilindrice sau sculpturile brâncuşiene, un set de cătuşe sau un cactus se instalează în picturile şi colajele Ioanei ca forme, dar şi ca semne ale eroticului. Într-un sens invers, instrumentarul sexual insinuat în lucrări se “artifică” prin focusarea pe formă şi prin minimizarea funcţiei.
Umanul, la fel ca animalierul, este reificat. Prezenţele feminine din colajele artistei sunt fragmentate şi subdimensionate, ele devenind simple imagini-obiecte ale cotidianului. Cumva neaşteptată în lucrările Ioanei este prezenţa alimentarului: neaşteptată pentru că perisabilitatea acestuia face dificilă reificarea. Cheia în care trebuie citită această prezenţă vizuală este cea a spaţiului domestic ce creează adiţionări şi aglutinări formale ignorate de percepţia curentă.
Din perspectiva mediilor artistice, asumarea colajului face sens deplin, dată fiind tematica pe care Ioana o abordează. Mai mult, este vorba aici şi de o punere în chestiune a mediului prim al artistei: pictura. Este pictura aptă să surprindă şi să cuprindă universul obiectual al existenţei jurnaliere? Sau este ea surclasată de alte medii de producere şi fixare a imaginii obiectelor? Un lucru este cert: picturile şi colajele Ioanei construiesc împreună o convingătoare pledoarie pentru reevaluarea estetică a cotidianului.
Curator: Mara Raţiu
Comunicat de presa – Do not dispose after use – Ioana Iacob