Parajumpers sale Parajumpers sale http://www.unifem.ch canada goose sale http://www.canadagooseoutlets.be

Pădurea de cenuşă

Artist: Ioan Sbârciu

Curator: Bogdan Iacob

25.01.2007 – 18.02.2007

Vernisaj: 25.01.2007, ora 19:00

Seria “Pădurea de cenuşă” reprezintă unul dintre cele mai recente proiecte artistice finalizate de către Ioan Sbârciu, proiect care ia drept punct declarat de pornire fenomenul (social, politic, economic şi nu în ultimul rând mediatic) Roşia Montană, drama omului şi mai ales a naturii din această zonă a ţării Moţilor devenită într-un mod neaşteptat şi trist celebră. În acelaşi timp, lucrările ce se subsumează proiectului realizează şi o reiterare a câtorva dintre aspectele tematice şi stilistice apropiate sensibilităţii artistului clujean, regăsite şi în alte demersuri de producţie artistică de pe parcursul carierei sale prestigioase. Putem astfel decela ca fiind manifeste în picturile seriei interesul pentru peisaj ca gen pictural problematic, dar încă relevant în contemporaneitate, pentru peisajul ardelean ca topos apropiat în mod special sensibilităţii sale artistice, gestualitatea şi pendularea rafinată între registrul abstract şi cel figurativ, echilibrul tensionat dintre forţa gestului pictural şi misterul uşor melancolic al atmosferei produsă ca acţiune a acestuia.

Artist prolific şi de remarcabilă complexitate conceptuală, apt de lirism şi de demonstraţii de vigoare tehnică deopotrivă, pictorul Ioan Sbârciu dă în lucrările “Pădurii de cenuşă” măsura unei abilităţi excepţionale de a trata domeniul politicului într-o manieră diferită de obişnuitele formule de protest artistic demonstrativ, zgomotos şi de prea multe ori, din păcate, atât de irelevant, atât la nivel social cât şi la nivelul spectatorului individual. Astfel, artistul clujean reuşeşte să îşi asume dezideratul luării de poziţie faţă de faptul social sau politic, fără însă ca aceasta să îi împiedice lucrările de a exhiba o dimensiune estetică asumată fără ezitări, fără sfială. El reafirmă cu fiecare lucrare apartenenţa sa ideatică hotărâtă la o paradigmă conceptuală pseudo-aforistic dar percutant sintetizată de către Patrick Mimran: “Arta nu trebuie să fie urâtă, ca să pară inteligentă”. Dimpotrivă, aşa cum demonstrează convingător pictura lui Ioan Sbârciu, calitatea estetică poate să fie unul dintre cele mai inteligent utilizabile suporturi ale reflecţiei. Altfel spus, ceea ce arată picturile sale este că a avea atitudine coerentă şi / sau protestatară nu implică în mod necesar a fi artistic orb la senzorial, că experienţa estetică provocată de expresivitatea specifică unei lucrări de artă vizuală nu exclude reverberaţia reflexivă; până la urmă, că arta care îşi propune şi reuşeşte să genereze (şi) experienţă estetică nu este neapărat una care să aibă nevoie să fie scuzată, ontologic sau ideologic.

“Pădurea de cenuşă” este manifestarea unei suveranităţi, una încă extrem de importantă şi astăzi artistului, aceea de a trata cu libertate interpretativă datele realităţii şi de a le transforma în resursă a unei producţii de imagine capabilă să asume sensuri proprii, specifice. Imaginea sau suma de imagini produsă de către artist ajung astfel capabile să depăşească statutul limitat de pură reacţie explicită la un eveniment social, la o evoluţie politică. Astfel, pentru Ioan Sbârciu, drama socială şi politică a Roşiei Montane nu rămâne una de interes strict intrinsec. Fenomenul Roşia Montană nu este utilizat artistic în maniera, care ar fi reductivă la un artist de potenţialul său expresiv, simplei luări de atitudine faţă de un episod din recenta istorie a unei Românii recent (pseudo)capitaliste. El devine în interpretarea picturală a artistului o ipostaziere a unei drame cu caracter şi proporţii cosmice şi cu corespondenţe psihologice, sensibile. Pentru că “Pădurea de cenuşă” mi se pare a fi pentru artist şi expresie a regretului intim resimţit de către acesta pentru ceea ce consideră a fi dispariţia treptată, “arderea” misterului din lume. Este o lume (şi o Românie) contemporană pe care pare să le vadă civilizându-se în virtutea principiului supremaţiei profitului şi a eficienţei, o ordine a civilizaţiei care poate să cucerească (natura, spre exemplu), dar din ce în ce mai rar e capabilă să farmece sau să exalte sensibilitatea primordială a omului, care tinde să lase frumuseţea şi inefabilul în postura de valori desuete, dacă nu de-a dreptul caduce.

Curator: Bogdan Iacob

Comunicat de presa – Ioan Sbarciu la Anaid Art Gallery