canada goose jacke parajumpers ugo parajumpers jas ugo canada goose uk moncler outlet

Eseu despre conservare

Artist: Dan Pierşinaru

Curator: Diana Dochia

13.04.2006 – 11.05.2006

Vernisaj: 13.04.2006, ora 19:00

Oare de câte ori suntem cu adevărat în ‘interior’?
Cel mai des ne mulţumeşte să privim din exterior pe cei de lângă noi, lumea, viaţa…
Borcanul, un obiect banal care îşi conţine propriul spaţiu. Un obiect în care putem păstra tărâmuri ale enigmei, absenţă, memorie, schimbări, idei, artificialitatea şi stilizarea unor vise.

Un obiect banal cum este borcanul îşi transcende rolul funcţional şi devine un instrument de introspecţie dacă ne oprim să privim şi să analizăm Ce conţine; suntem obligaţi să ne analizăm propriile dorinţe: dorinţa de a păstra un lucru în starea sa actuală pentru a-l folosi mai târziu, pentru a-l privi mai târziu, pentru a-l studia sau examina mai târziu, pentru plăcere, de dragul fascinaţiei şi pentru satisfacţia de a controla omniprezentele forţe ale descompunerii. Pe lângă conservarea de dragul amintirii, trebuie să admitem şi impulsul de a exercita captivitatea.

Conţinutul său reprezintă totemul dorinţelor, plăcerilor şi fascinaţiilor noastre, cât şi o mărturie materială a acţiunilor şi abilităţilor noastre. Încărcate de tensiune vizuală şi provocatoare din punct de vedere conceptual, imaginile următoare iau aceste toteme şi, împreună cu ele, fascinaţiile noastre, şi încearcă să apeleze la noţiunile noastre de captivitate şi capcană. Un ou într-un borcan, cu cuibul său aşezat deasupra sub formă de capac, este (în cel mai bun caz) nelalocul lui; este în aceeaşi măsură absurd şi crud. Albastrul ca de apă al fundalului clar nu ameliorează disconfortul pe care îl inspiră această imagine, ci îl accentuează. Fiecare imagine din această serie examinează noţiunea de cădere în capcană, într-un spaţiu transparent, restrâns. Cartoful încolţeşte, aceasta fiind singura funcţie pe care o îndeplineşte în borcan pentru a creşte, în timp şi pentru a fi observat. Oare nu este aceasta singura cale de a ieşi din cuşca de sticlă? Peştişorul auriu curios se familiarizează cu linia roşie, subţire şi suspicios de confortabilă, aparent singura sa scăpare. Ne întrebăm care este adevărata funcţie a captivităţii, un borcan cu apă versus spaţiul arid de la celălalt capăt al ieşirii.

Borcanul conţine doar spaţiul transparent pe care îl creează în cadrul circumferinţei sale, până în momentul în care este introdus în el un obiect. După aceasta, nu ne mai putem putem gândi la o relaţie între obiect şi spaţiu, ci mai degrabă trebuie să considerăm o relaţie între obiecte şi persoane. Borcanul se transformă într-o vitrină, trădându-ne dorinţele, fascinaţiile, amintirile şi pretenţiile. Recipientul transparent este acum o suprafaţă care reflectă o parte din propria noastră imagine (caracteristică).

Andra Niţă, critic de artă

Comunicat de presa – Eseu despre conservare, Dan Piersinaru