Parajumpers sale Parajumpers sale http://www.unifem.ch canada goose sale http://www.canadagooseoutlets.be

Bloom

Artist: Ana Maria Micu

Curator: Diana Dochia

23.02.2006 – 23.03.2006

Vernisaj: 23.02.2006, ora 19:00

Ghid de resuscitare a femeii trecute de postmodernism

Despre frumuseţe, clasă estetică? Nici vorbă. Mai degrabă din pricina lor. Din pricina esteticii moderne construite pe rejecţia frumosului şi, cu atât mai mult, chiar din pricina feminismului, postmodernismului, multiculturalismului, a atitudinii noi în privinţa reprezentării. Pentru Ana Maria Micu, a observa nu e totuna cu a mesteca laolaltă estetica cu diagnoza socială, ea face acum o selecţie usor desuetă, lipsită de responsabilitate, cu atât mai mult interesantă: dă la o parte contextul, experienţa realităţii imediate, şi ne mobilează cu preocupări noi – să formulăm o justificare verosimilă şi precisă pentru frumos. O cauză demult pusă, reciclată şi reabuzată, pe care Ana Maria Micu ne-o livrează într-un ambalaj sofisticat, cu aceeaşi plăcere cu care gospodina îşi vâră în straiţă, alături de conopidă şi ceapă, o sticluţă de parfum obligatoriu franţuzesc.

Fericitele foarfeci ale autoironiei nu s-au tocit, aşadar. Cucoanei căreia i-a ars casa în timp ce se oglindea, arta contemporană îi întocmeşte lista cu posibilii terorişti, în vreme ce Ana îi aplică deja tratamente de remodelare. Asistăm la un simulacrum prin care se perindă femei hibride, descărcate aparent de limbaj. Natura figurativă a lucrărilor ei rămâne astfel nealterată în senţă, căci singura legătură pe care artista o insinua cu ideologiile contemporane (legătură validă în mai vechile ei lucrări, inspirate de industria publicitară) a fost abandonată: personajele îşi săvârşesc acum exilul în mod impracticabil, alienat, într-un spaţiu nebântuit de frisoanele actualităţii.

Ana Maria practică un discurs cosmetizat asupra imaginii publice a femeii, nu în termenii diferenţei sexuale, dar împotriva tipizării, suprasaturării, abordare explicabilă prin referire la critica şi reorganizarea convenţiilor publice şi la tema idolilor căzuţi. Exista şi atunci în lucrările ei, există şi acum o egătură nemanifestă cu limbajul din care imaginile ei evadează cu uşurinţă, după uzanţa dicteului automat: nu-şi declară de bunăvoie provenienţa, nu au aspiraţii previzibile, cu alte cuvinte, nu sunt predestinate să existe în context. La toate acestea suntem cu atât mai liberi să ataşăm o incursiune naratologică, pornind de la substituţia realului, de la exerciţiul observaţiei, de la variile circumstanţe ce se ivesc din simpla alăturare a două imagini, sau de aiurea.

Daria D. Pervain, critic de artă

Comunicat de presa – Bloom-Ana Maria Micu